top of page
  • Poza scriitoruluiOana Stroe

Locul unde petrec cel mai mult timp din zi



Asa cum povesteam in prezentarea sectiunii "Cartea cu Povesti", am hotarat sa postez aici si parte din cele ce astern eu pe hartie si nu are legatura cu blogul.

Asta pentru ca vreau sa aveti aici dovada vie a faptului ca greutatile psihice si fizice ale vietii nu pot ingradi imaginatia si nici puterea de a face ceea ce iti doresti.


In urma cu doua luni, intr-o perioada grea sufleteste mi-a fost oferit un mare dar, acela de a ma putea inscrie la un curs :Scrie despre tine ONLINE - scoala de dramaturgie si scenaristica (SDT-online).


Cum nimic nu se petrece intamplator in lumea aceasta, am hotarat ca nu ar fi rau ca parte din temele primite si dezvoltate in cadrul cursului sa le postez si pe blog. Asta si pentru ca, avand 2 teme pe saptamana pentru acest curs, am avut perioade in care nu am apucat sa postez pe blog.


Textul de mai jos arata faptul ca pentru a face ceea ce iti doresti si iti place nu e neaparat nevoie sa ai conditiile speciale. Important este ca acel loc, cat de mic sa iti ofere maximum posibil de confort necesar conditiilor tale de sanatate.

"De cand nu mai merg la birou, petrec destul de putin timp intr-o singura camera. Sunt doi ani de zile de cand am “scapat” de aceasta constrangere.

Au venit altele in schimb, unele legate chiar de miscare. Si totusi, pot spune ca petrec mai mult timp in camera de zi, asa zisul living.


Nu este locul linistit pe care mi-l doresc, in care sa pot sta cu mine si cu gandurile mele sau macar sa pot sa citesc. Insa acolo este fotoliul meu minunat, singur loc unde pot sa imi intind oasele coloanei intr-o pozitie cat de cat relaxanta si care mai atenueaza din dureri. Acolo ma asez dimineata ca sa ma dezmortesc dupa noaptea petrecuta in pat si tot acolo ma odihnesc cand ajung ostenita, acasa.

Cred insa ca cel mai important este faptul ca doar acolo imi pot relaxa muschii inainte de a merge seara, la culcare.

Pentru mine fotoliul acela a devenit peste noapte obiectul cel mai important din casa. Dintr-un foltoliu de rasfat, in care poti motai sau lenevi ridicand partea de jos din zona picioarelor la nivelul dorit, a devenit un fotoliu „medicinal”.


Livingul este inima casei, o camera destul de spatioasa si fara lumina de zi.

Pe tavan, din scafa, lumineaza in permanenta doua neoane. Particularitatea camerei este lipsa peretilor, camera avand un mare glasvand si usi larg deschise de la camerele laterale, dispuse radial.


Este camera in care dimineata, treptat, viata casei se dezmorteste si seara se da semnalul de culcare. Aici canta muzica si unicul televizor din casa. Televizorul merge seara pe desene, tare si apasator. Uneori simt ca ma dor creierii de atatea vorbe pitigaiate si rasete fortate. Desene animate ce imi par fara subiect si fara sens. Urate si galagioase. Uneori chiar violente. „ Dar mama, sunt frumoase, ce ai cu ele ?”


Tot aici stau insa cand imi este rau. Nu imi place ideea de a sta in pat.

Aici imi fac exercitiile zilnice, aici visez sau planific si tot aici am inceput sa scriu.

In nebunia televizorului sau in clipele cand pot sa imi pun muzica si savurez „linistea”.


Camera incepe sa prinda viata la ora 6.30 cand sotul aprinde primul lumina, se duce la baie, la dus. Apoi prin aceeasi camera trece spre bucatarie sa puna apa de ceai la fiert si painea la prajit si apoi se duce sa il trezeasca pe baiatul nostru, Vladi.

Intre timp din camera se aude a doua sau a treia oara ceasul care suna la Ilinca, fata noastra.

Desi ea invata dupa amiaza, se trezeste in fiecare dimineata sa mearga cu cainele in parc.


Cand toti sunt imbracati si gata sa plece apar si eu din dormitor. Verific daca nu au uitat pachetul facut de cu seara, sticla cu apa si pun si eu apa de cafea.

Ador mirosul de cafea. Mananc micul dejun si apoi merg sa beau cafeaua pe fotoliul meu.

Aroma se imprastie in living. Pisica noastra intra in casa si se aseaza fie la spatele meu, fie pe fotoliu. Iau cartea si citesc cat beau cafeaua si apoi imi fac lista de „to do”. Pe hartie, scrisa de mana, pentru a nu pierde satisfactia pe care o am cand bifez ceea ce am facut.


Dupa ce ma imbrac incerc sa strang din lucrurile care se strang teanc inevitabil, in fiecare zi pe masuta mica dintre fotolii si din fata canapelei. Dimineata strang si seara zici ca a trecut uraganul pe acolo. Carti, reviste, plicuri cu facturi, foi cu cerinte de la scoala, programe si bilete de la spectacole sau numere de la concursurile sportive. Crema de maini, un cablu de la laptop, aparatul foto. Telecomenzi. Colectii de la Mega Image. Acelasi ritual il fac in fiecare zi. Le strang si apoi multumita sterg sticla de la masa. Mama imi spunea „nu ma pot odihni in dezordine”. Acum o inteleg .


Cand nu plec cu treaba de acasa, pe la ora 9.30 – 10 incepe o noua vanzoleala in camera aceasta. Ilinca se intoarce cu catelul din parc. Desi e caine de curte, intra cu ea intotdeauna in casa. Incepe agitatia. Ilinca se duce cu catelul la bucatarie, ii da sa bea apa si ceva recompense, apoi trage o jucarie de sfoara si se joaca prin acelasi living cu pisica. Intr-un final ia catelul in camera si se aseaza la lectii. In general eu stau in fotoliu si lucrez la calculator.


La 12 jumatate o chem pe Ilinca la masa iar dupa ce ea pleaca la scoala se face iar liniste in camera de zi. Pisica leneveste pe canapea. Dupa ce termin cu bucataria ma asez in fotoliu pentru a scapa de durerea de spate.


Dupa amiza nu prea e nimeni aici. Spre seara, pe la 6 ne adunam iar in aceasta camera. Teancuri de lucruri cresc in cateva minute pe masuta.


Dupa agitatia de seara, cand Vladi e deja la culcare si Ilinca cu nasul in ale ei, televizoul e schimbat de pe programul cu desene si pus de sot pe diverse documentare. Rar punem cate un film.


Ridic partea de jos a fololiului, imi relaxez incet spatele si iau cartea de pe masa si citesc. Ma prinde miezul noptii si ma hotarasc ca trebuie sa adorm. Decid atunci sa deschid televizorul. Nu conteaza ce gasesc. Important este sa imi pun ochelarii de distanta si sa ma uit. Ochii imi obosesc si somnul ma cuprinde.


Linistea noptii cuprinde camera si ma ademeneste si pe mine la somn. Se mai sfarseste o zi. De fapt a inceput o alta deja. Ma bucur.


Fac bilantul de seara. Cu bune si cu rele. Multumesc pentru tot si merg la culcare .

Lumina neonului palpaie usor, intunericul se lasa in camera .

Doar prin glazvand, o umbra se aseaza pe fotoliul gol.


0 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate
bottom of page