Viata este plina de surprize.
Desi stim cu totii vorba din batrani, pana nu ne lovim de acel ceva care sa ne duca in zona de „Uau!”, echivalentul uimirii impletite cu un raspuns neasteptat, nu intelegem pe deplin sensul acestei axiome.
Auzisem si citisem despre puterea gandului, a rugaciunii si a gandului colectiv.
Eram insa o diletanta, care nu nega aceste puteri, dar care nu incercase niciodata
intr-o forma organizata sa afle prin proprie experienta rezultatul obtinut.
Asa cum facem majoritatea dintre noi. Citim, ne informam, intelegem, eventual suntem si de acord cu cele citite sau prezentate de altii, dar nu punem si in practica noile informatii.
Apoi uitam. Uitam pentru ca neexeperimentand nu credem cu toata fiinta noastra in rezultat. Uitam pentru ca doar ce este traire intensa poate sa te faca sa crezi in minuni. Pentru aceasta trebuie credinta. Iar in acceptiunea mea credinta nu inseamna credulitate sau un simplu sentiment religios. Ea inseamna incredere, iar pentru a avea incredere trebuie sa experimentezi. Pe propria piele, nu din carti sau povesti. Si atunci cand simti pe propria piele, cand se vad rezultate bune, chiar inexplicabile, credinta apare si da incredere sufletului. La acea vreme eu asa functionam.
Recuperarea de dupa operatie a fost o minune. Asa cum imi placea sa spun „parca am avut o racheta ce ma impingea din spate”. Din motive de costuri, medicii m-au externat imediat ce organismul meu era echilibrat si nu era nici un pericol.
M-au operat vineri, iar duminica seara eram la hotel in ideea de a mai sta acolo sa ma refac cateva zile si sa merg zilnic la pansament si verificari.
Nu am avut stare si luni ma plimbam prin Gradinile Palatului din Schonbrunn. In prima faza pentru ca patul de la hotel nu avea facilitatile unui pat de spital specializat si imi era greu sa stau pe fotoliu. Cum nu aveam unde sa stau, am plecat la plimbare.
Si uite asa, bucurandu-ma de flori, sere, si tot ce este frumos la Palatul Schonbrunn, am incercat sa uit de durere. La controlul medicilor acestia, fiecare in parte, au fost realmente si sincer uimiti de starea mea buna si de viteza de recuperare. Amandoi au declarat ca in intreaga lor experienta medicala nu au vazut asa o recuperare rapida.
Lucram cu mine in fiecare zi. Dimineata, seara, in cursul zilei. Mental. Lucuri pe care nu le invatasem de la cineva si despre care inca nici nu citisem, dar pe care le intuiam a fi bune pentru mine.
Si s-a dovedit a fi asa. De mica am fost fascinata de capacitatile deosebite ale mintii noastre. Capacitati rar folosite. Pentru ca in prima faza nu le bagam de seama, nefiind invatati sa traim in prezent si sa ne observam, astfel incat sa putem sa facem niste legaturi intre ceea ce se intampla cu noi si lucrurile din jurul nostru.
Imi imaginam extrem de puternic ca in corpul meu exista niste pitici care lucreaza pentru refacerea acestuia. Eram un Gulliver in care mii de pitici harnici si plini de energie reparau tot ce era “ stricat”. Piticii erau prietenii mei si relatia mea mentala cu ei era mereu activata si extrem de puternica. Atat de puternice erau imaginile pe care le vedeam si traiam, incat si acum, intr-o fractiune de secunda ma pot “teleporta “ in acel tablou. Piticii ma faceau sa ma simt ajutata sa trec de fiecare moment de slabiciune, oboseala si durere.
Si totusi, nu imi venea a crede cat de multa putere si energie am. Mergeam kilometri intregi zilnic, iar chipul meu nu trada faptul ca in urma cu 4 zile avusesem parte de o interventie chirurgicala serioasa, cu o taietura a muschiului pe tot spatele si o extirpare de san si muschi plus o anestezie de 8 ore.
Era incredibil ce energie fantastica simteam in mine, aveam senzatia ca o forta enorma ma impinge din spate, ca zbor.
Cand am ajuns in tara, am descoperit si mobilul acestei energii fantastice.
La birou se stia prin ce urmeaza sa trec. Am avut fantastica sansa sa lucrez intr-un mediu cu oameni deosebiti, atat din punct de vedere profesional, cat si emotional. Oameni ce au avut puterea sa formeze si sa-i schimbe in bine prin puterea exemplului pe cei pe care ii intalneau. Devenisem o familie imensa ce muncea cu bucurie. Stiu... suna fals. Dar era real.
Acesti oameni deosebiti, plini de suflet, au avut minunata idee sa propuna ca la momentul in care am intrat in operatie sa se trimita un mail, in asa fel incat cei ce doresc sa se roage pentru sanatatea mea si sa trimita ganduri bune sa o faca in acelasi timp. Nu am sa stiu probabil cine a fost initiatorul si nici cat de multa lume a reactionat, dar la cum am simtit eu efectele gandurilor lor sunt sigura ca au fost cel putin cateva zeci de oameni, iar gandurile lor au fost puternic tintite.
A fost momentul in care am vazut pe pielea mea efectele fantastice ale gandului focalizat de un grup de persoane.
Si de atunci am verificat si pe altii acest “miracol”.
Putere cu care ne nastem, o avem la indemana, dar pe care cultura europeana din epoca digitala o neaga si o ignora.
Am gasit un mail din acea perioada.
"Sunt f bine (atat cat poate fi un om dupa o astfel de operatie, dar medicii sunt f incantati de cum au decurs toate, organismul meu a raspuns uimitor de repede si bine. De aseara m-au externat (caci diferenta de pret intre zi/spital si zi hotel este de aproape 100%). Am avut o noapte cam grea caci mi-a lipsit patul din spital care se regla cu telecomanda cum vreau eu cat si pastiluta bleu de somn (zau ca nu era Viagra) si in concluzie nu am dormit aproape deloc de durere, dar de dimineata, cand am vazut eu cum stau lucrurile, am luat taurul de coarne si mai tarasi, mai pieptis am inceput sa ma plimb ca sa ma inzdravenesc. Si uite asa am ajuns sa ma plimb pana in gradinile din Schonbrunn! Am ajuns cu metroul dragilor, nu pe jos....ca nu eram la tracking :). Cand a auzit medicul a declarat ca in istoria medicinii nu a auzit pe cineva care sa se recupereze atat de usor si daca ar povesti, lumea ar zice ca el e medic nebun ca mi-a dat drumul atat de repede din spital, iar eu ca sunt pacient perfect!
Nu stiu cat exagereaza cat nu, cert e ca exceptand durerile care au devenit suportabile si imposibilitatea de a face o gramada de miscari legate de muschii de pe partea stanga ( piept+mana+spate)+plus mici ameteli, sunt ok."